Cjapitul
diesim-prin.
Furbetât
di Pitac.
Vignignîude
le matine, Pitac si jevâ sù dal stranc e lât a cjatâ chê fèmine
ale cuâle al Re al vêve dâde le sentence in favôr e i dîs:
Pitac.
Tu no tu sâs chel che al à decretât al Re?
Aurelie.
Jo no sâi nie se tu no tu ma l dîsis.
Pitac. Lui al à comandât che al spieli al sîdi
rot, come che al vêve dîte, e al sîdi fât a miegis cun che altre
parcè che jê si è apelâde de sentence; parcè che al Re, par no
sintî plui riclams, al vûl, cul dividilu, sodisfâ tant une che
chealtre.
Aurelie.
Cemût ise che al Re al à determinât che al gno spieli al sîdi
rot, se gjaromai lui al à fât sentence che lui mi sîdi tornât
indaûr scapul? Oh, che tu mi menîs
atôr, sù po!.
Pitac.
Jo no ti menî
atôr, ciert; che lu ài sintût dî cu la sô bocje.
Aurelie.
Ohimè, ce isal chel che jo sintî; salacôr je e fâs chest par
dâi sodisfazion a chê fèmine osteade. Oh ce juste sentence, oh ce
nobij azions d'un Re, oh pùare justizie, ce ben che tu sê
ministrâde, parvìe che cumò si crôd plui a le bausìe che a le
veretât. Oh pùare mai me! Mi torne cont che jo ti viodi frucjat in
mil sclesis, cjar al gno spieli, uh, uh!
Pitac.
Volêsial al ciel che nol fôs di piês.
Aurelie.
E ce robe puedie jessi di piês par me che chest?
Pitac.
Lui al à comandât une leç che ogni omp al vidi di maridâsi cun
siet fèmines. Cumò vuardîti un pôc tu ce sassinefameis che al
sarà par lis cjasis cun tantis fèmines.
Aurelie.
Cemût isâl, che al vûl che ogni omp al cjoli siet fèmines? Oh
chest al è ben piês che se al fâses rompi ducj i spiêj che sono
te citât. Ma ce matade jse cheste che jè saltâde tal cjaf?
Pitac.
Jo no ti sai dî altri, e ti ài dît dut chel che a lui o ài
sintîut dî; a voaltris fèmines al sta parâsi, prime che al mal al
lâdi plui indenant.
Cussì
vênt metût un gri tal cjaf a cheste al partî di jê e al tornâ a
le cort spietânt di sintî cuâlchi grande novitât prin che fôs
gnot.
Nessun commento:
Posta un commento