giovedì 23 gennaio 2014

Cjapitul diesim-prin.

Cjapitul diesim-prin.

Furbetât di Pitac.

Vignignîude le matine, Pitac si jevâ sù dal stranc e lât a cjatâ chê fèmine ale cuâle al Re al vêve dâde le sentence in favôr e i dîs:
Pitac. Tu no tu sâs chel che al à decretât al Re?
Aurelie. Jo no sâi nie se tu no tu ma l dîsis.
Pitac. Lui al à comandât che al spieli al sîdi rot, come che al vêve dîte, e al sîdi fât a miegis cun che altre parcè che jê si è apelâde de sentence; parcè che al Re, par no sintî plui riclams, al vûl, cul dividilu, sodisfâ tant une che chealtre.
Aurelie. Cemût ise che al Re al à determinât che al gno spieli al sîdi rot, se gjaromai lui al à fât sentence che lui mi sîdi tornât indaûr scapul? Oh, che tu mi menîs atôr, sù po!.
Pitac. Jo no ti menî atôr, ciert; che lu ài sintût dî cu la sô bocje.
Aurelie. Ohimè, ce isal chel che jo sintî; salacôr je e fâs chest par dâi sodisfazion a chê fèmine osteade. Oh ce juste sentence, oh ce nobij azions d'un Re, oh pùare justizie, ce ben che tu sê ministrâde, parvìe che cumò si crôd plui a le bausìe che a le veretât. Oh pùare mai me! Mi torne cont che jo ti viodi frucjat in mil sclesis, cjar al gno spieli, uh, uh!
Pitac. Volêsial al ciel che nol fôs di piês.
Aurelie. E ce robe puedie jessi di piês par me che chest?
Pitac. Lui al à comandât une leç che ogni omp al vidi di maridâsi cun siet fèmines. Cumò vuardîti un pôc tu ce sassinefameis che al sarà par lis cjasis cun tantis fèmines.
Aurelie. Cemût isâl, che al vûl che ogni omp al cjoli siet fèmines? Oh chest al è ben piês che se al fâses rompi ducj i spiêj che sono te citât. Ma ce matade jse cheste che jè saltâde tal cjaf?
Pitac. Jo no ti sai dî altri, e ti ài dît dut chel che a lui o ài sintîut dî; a voaltris fèmines al sta parâsi, prime che al mal al lâdi plui indenant.
Cussì vênt metût un gri tal cjaf a cheste al partî di jê e al tornâ a le cort spietânt di sintî cuâlchi grande novitât prin che fôs gnot.


Nessun commento:

Posta un commento